Capitolul 4

Actul 1

Dupa zile intregi de absenta, in care blogul meu amarat a mai primit cateva vizionari si inca un comment, am decis ca este absolut necesar sa raspund invitatiei de a continua scrisul. Azi, 25 martie 2010, am 18 ani si 18 zile. Sunt nebun, iubesc si nu am bani, evident, ca si aproape orice alt tanar de varsta mea. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. De fapt, nici nu stiu exact despre ce vreau sa vorbesc azi. Sa spun despre parinti si despre modul lor minunat de a distruge bucuria unui biet tanar? Sa spun despre mine, ce am mai facut si cum am mai trait aceste zile? Sa spun despre S.S.S [Decebalistii stiu de cine vorbesc], si felul in care scoate din sarite orice elev prin replicile sale? Nu.
Am decis sa scriu despre un eveniment descoperit astazi la scoala. Taierea castanilor. Lucru pe care eu il consider o crima impotriva umanitatii. O distrugere a personalitatii acestui liceu, daca are asa ceva... Din "frageda-mi pruncie" [a.k.a. clasa a V-a, cand am ajuns la Decebal datorita conditiilor nefaste ale sortii], castanii din curtea scolii au reprezentat un simbol puternic al scolii. Bataile cu castane din toamna...capetele vinete si parintii veniti la scoala...toate acestea sunt distruse acum. Distruse din nevoie. Nevoia cuiva de a procura pe cai mai putin legale si la un pret evident avantajos pentru domnia lui o cantitate de aproximativ 2 metri cubi de lemn de foc. Si, bineinteles ca isi permite, fiind directorul scolii...Ca doar nu s-ar da el inapoi de la o marsavie ca asta...dupa vacantele exotice de dupa baluri...numai asta ne mai lipsea.
Asadar, in incheiere, Multumim, domnule director! Multumim pentru asemanarea din ce in ce mai mare dintre Colegiul National "Decebal" si Penitenciarul "Barcea"! Sa ne furati bine!